Ce avem noi aici.
Noi aici avem o melodie-manifest prin care Teodorescu îşi dă cu tesla-n cap într-un mod neaşteptat de anticreştin şi antiromȃnesc.
Nu ne aşteptam la aşa ceva din partea lui. Credeam că e băiat deştept. Şi, de fapt, chiar e… dar ceva e suspect în toată metafora lui cu lemnul, smerenia şi catedrala.
Ȋn editorialul lui melodie, Teodorescu manifestă împotriva construirii Catedralei Neamului Romȃnesc, ba mai mult decît atît, exact ca sectanţii care-ţi bat la uşă, scoate din context un paragraf din Noul Testament şi ţi-l vîră sub nas ca argument pentru melodia lui.
El vrea să spună că L-a căutat pe Doamne-Doamne în spaţiile mari şi, cînd colo, ce să vezi?, L-a găsit în spaţiile mici.
Păi, Dan Teodorescu, care n-a venit ieri cu pluta pe conductă şi nici nu e vreun tîmpit, trebuie să ştie (şi ştie sigur, nu ne îndoim de asta) că pe Dumnezeu Ȋl găseşti extrem de uşor în sufletul tău.
El e acolo şi merge cu tine. Şi la piaţă, şi la frizer, şi la toaletă, şi la grădiniţă, şi la pescuit şi la concert şi la peste tot.
El vine cu tine, El este cu tine şi L-ai aflat deja, El e cu tine! Mereu şi oriunde!
Dumnezeu te preferă pe tine, Dan Teodorescu! Nici lemnul, nici catedrala! Dumnezeu te preferă pe tine, Dan Teodorescu şi Mircea Cărtărescu şi Oana Pellea şi Andreea Esca şi … şi… şi…
Singura condiţie e să-L laşi să intre în sufletul tău, dar se pare că Dan Teodorescu L-a lăsat deja, asta nu mai e nici un secret.
Deci ca ce chestie să te duci, Dan Teodorescu, cum adică nu L-ai găsit la catedrală? Ai întrebat la recepţie şi ţi-a zis că e plecat puţin? S-a dus să ia prînzul dar se ntoarce peste o oră?
Vorbind despre smerenie, Dan Teodorescu e primul care nu e smerit, declarînd el că ştie el ce preferă Dumnezeu. Păi să facem o ştire, atunci: Dumnezeu preferă oamenii.
Dumnezeu iubeşte oamenii şi-i preferă pe ei lemnului şi marmurei şi betonului.
Trăim într-o lume în care asediul asupra creştinismului e mai virulent ca niciodată. Prin orice formă şi cu orice preţ se încearcă discreditarea creştinismului.
(Aici nu intră în discuţie melodia lui Dan Teodorescu, care se erijează în designerul de interior al lui Dumnezeu.)
Partea cea mai neplăcută în toate astea e că această luptă virulent anticreştină a ajuns să capete forme din ce în ce mai elaborate şi mai frumos împachetate, astfel că, dacă nu eşti bine pregătit din punct de vedere dogmatic, ai pus-o original.
“Căci vă risipiţi neştiind scripturile”, spunea undeva Mîntuitorul.
Aşa cum, nu ne îndoim, Dan Teodorescu a avut momentele lui de iluminare divină, de înaltă spiritualitate, într-un loc anume, într-o biserică anume (poate, mică, poate şi din lemn), aşa alţii, după noi, trebuie să aibă momentele lor de iluminare duhovnicească. Oriunde o fi! Şi-ntr-o poieniţă!
Sîntem un popor creştin-ortodox. O catedrală e necesară în special pentru ca identitatea noastră creştină să nu se risipească. Sîrbii, un popor mai mic ca noi, au catedrală. Bulgarii au catedrală. Ruşii au catedrală.
Catedrala nu e monumentul grandios, epopeea unor grandomani, prin care biserica suge banii poporului.
E cartea de identitate creştină de acum şi de peste sute de ani a poporului romȃn!
E, cum ar fi să avem o megamoschee dar să nu avem o megabiserică? E exclus aşa ceva!
Peste sute şi sute de ani, cînd noi o să fim praf şi pulbere, Catedrala Mîntuirii Neamului o să mai fie şi mulţi, Doamne ajută, îşi vor găsi în ea, echilibrul pierdut în această lume atît, dar atît de agresivă.
Trebuie să ne gîndim şi la generaţiile viitoare. Trebuie să ne gîndim la identitatea noastră creştină! Trebuie.
Alţii se gîndesc la identitatea lor musulmană şi n-au nici o jenă să-şi facă moschei pe pămîntul altora.
Trebuie.
___________________________
Citiți și:
O româncă, gardian de închisoare, a eliberat un violator în serie și a fugit cu el. Din dragoste!
E îndrăgostită de fiul ei. Vor să se căsătorească şi să aibă un copil!
