Nu cred că există român cu o țâr’ de spirit antreprenorial care să nu se fi gândit la accesarea unui cât de mic fond european. Nu cred că există român care să nu fi auzit de chinul și bătaia de joc care fac, de cele mai multe ori, de-a dreptul imposibil acest demers. Nu cred că există român, cât de cât informat, care să nu se crucească când constată că pentru ’’ștrengarii patriei’’, tocarea milioanelor provenite din aceleași fonduri este floare la ureche. Un astfel de caz de golănie neeuropeană pe bani europeni este și deja celebrul dosar ’’groapa de gunoi din vârful Muntelui Pojorâta’’. Orice român neaoș, normal la glagorie și cu patalama ce atestă înfrățirea sa milenară cu codrul, ar zice că o asemenea grozăvie este de domeniul fantasticului. Cum să strici un colț de rai în care niște oameni își duc viața din moși strămoși și pentru care mii de turiști parcurg mii de kilometri doar ca să tragă în piept o gură de ozon și-n ochi o priveliște de neuitat? Ei bine, pentru Ministerul Mediului și CJ Suceava, răspunsul a fost simplu și departe de orice sentimentalism: groapa de gunoi trebuie să se facă pentru că noi am luat deja fondurile. Valoarea proiectului este de 51,7 milioane de euro din care doar 2% ar fi efortul oficialităților române, grosul sărind din teșchereaua bătrânului continent. Păi, la asemenea pleașcă, cum dracu’ să nu semneze demararea lucrărilor nea Gheorghe în 2011, pe vremea când era Flutur pe veioza județeană?
Astăzi, în urma protestelor, stimata ministresă a Mediului, Gabriela Gavrilescu, recunoaște că, din pripă, a fost neglijat un mic detaliu:’’Legea spune că la mai puțin de 1000 de metri de locuințe este interzisă construirea unor astfel de gropi, însă măsurătorile au fost făcute pe drumul cu serpentine și avea mai mult de un kilometru’’.
Deci băieții dăștepți, cu matematica obosită de la foșnetul lovelelor, n-au calculat distanța cerută de lege în linie dreaptă. De parcă mirosul urât și microbii, o dată ieșiți la plimbare din gropanul cu muște, ar lua-o cătinel pe cărare și ar tot face la curbe până ce localnicilor din vecinătate li s-ar face somn de plictiseală așteptându-i. E ca și cum atunci când folosești un spray odorizant, parfumul ar ocoli tot cartierul până să ajungă la subrațul din fața pulverizatorului.
Ce porcărie! Cât tupeu! N-am auzit demult o enormitate mai puerilă ca asta, pe post de explicație oficială! Dar poate ne merităm soarta! Dacă tot ne-am obișnuit să înghițim orice mizerie, de ce să nu ni se servească și un tort din deșeuri, ca desert?
