Şocant: cinci imigranţi germani, care au încercat să intre în România pe calea aerului, au fost daţi în vileag, la Oraviţa, de către un braconier cinstit. Acesta a relatat că bracona liniştit în zonă, cînd, deodată, în bătaia puştii (căci bracona raţe sălbatice) au apărut aceşti imigranţi. « N-am ştiut ce să fac ! Să trag sau să nu trag. Nu mai braconasem niciodată nemţi. Mi-era şi jenă să mă uit la ei, eu un român amărât care-şi trăieşte viaţa din braconaj cinstit, să stau cu puşca pe un grup de imigranţi germani care planau, agăţaţi de nişte pungi de un leu, deasupra capului meu. Sînt pur şi simplu terifiat ! », a mărturisit braconierul, care, acum, are nevoie de asistenţă psihologică.
Întrebat cum a rezolvat, pînă la urmă, conflictul, braconierul a mărturisit că n-a avut inimă să-i facă fruptură pe acei imigranţi ilegali cinstiţi, care sînt şi ei oameni ca şi noi, chiar dacă germani. “Au şi ei dreptul la o viaţă mai bună”, a apreciat braconierul, « nu sîntem chiar a şa de animale. I-am luat la mine în cabană şi i-am aomenit cu vin şi pîine cu ceapă - o adevărată delicatesă pentru ei, care nu mai văzuseră aşa ceva niciodată în viaţa lor”.
Şi ? ce-aţi mai făcut ?, l-au întrebat, curioşi, ziariştii sosiţi la faţa locului.
« Păi i-am omenit ce i-am omenit, pe urmă, după ce li s-a liniştit foamea din gît, am început să povestim. Nici nu vă puteţi imagina prin ce au trecut aceşti oameni! Pur şi simplu, nişte nenorociţi ai sorţii ! La ei în ţară se trezeau cu noaptea-n cap, îşi beau repede cafeaua, pe urmă o tuleau la muncă, unde stăteau zece - douăşpe ore, pe urmă veneau acasă şi dădeau cu aspiratorul, băteau covoarele, ştergeau praful, găteau, puneai nişte haine la spălat, între timp, ieşeau cu copiii afară, îi duceau în mol să-şi consume energia, pe urmă veneau acasă, epuizaţi, abia mai apucau să se spele pe ei şi pe copii, că se băgau în pat şi adormeau lemn pînă a doua zi, cînd o luau de la capăt! ».
Într-adevăr ! Terifiantă povestea cinstitului braconier! Recunoaşteţi că n-aţi face faţă unui regim de viaţă de genul ăsta ! «Într-o noapte, cei cinci nemţi au pus la cale Evadarea!!! Unul dintre ei, mai forţos, aşa, a avut ideea să se urce într-un planor, să-i ia pe toţi pe spatele lui şi să fugă cît se poate de repede înspre est. « Estul e scăparea noastră », făceau, « estul e scăparea noastră ». Şi o tot dădeau cu « estul e scăparea noastră », pînă cînd uite şi tu unde au ajuns. Deasupra României, şi-au luat pungile de un leu din buzunare, au tras aer în piept şi s-au aruncat în văzduh. Atunci i-am văzut eu. Credeam că sînt nişte cocostîrci ceva dar nu. Erau cinci imigranţi germani, în căutarea unei vieţi mai bune, într-o ţară din estul Europei.
Uită-te la ei ce fericiţi sînt. Dorm ca bebeluşii. Mîine se trezesc şi ei, normal, la zece, stau în pat pînă la unşpe, se duc să depună cerere de azil politic la douăşpe, pe urmă ne-am dat întîlnire la cîrciumă, jos, în oraş, în Oraviţa. Am de gînd să-i omenesc cu o pastramă de raţă sălbatică de-am braconat-o eu acum două săptămîni, o berică d-asta de-a noastră, de la producător autohton şi asta-i viaţa!
A dezvăluit cinstitul nostru braconier.
