Priviți timp de 15 secunde spotul alb situat pe nas, în imaginea negativului portretului unei femei, și apoi mutați rapid privirea pe dreptunghiul alb situat în dreapta. În mod normal, acolo ar trebui să apară, pentru câteva secunde, portretul colorat aceleiași femei.
Iluzia optică experimentată se numește "imagine persistentă negativă" și este produsă de celulele ganglionare oculare, care au și rolul de a răspunde la stimuli cromatici, identificând culorile în perechi de culori primare (alb-negru, roșu-verde, albastru-galben), transmițând informația către creier.
În momentul în care privirea rămâne concentrată o perioadă de timp doar pe o anumită culoare, receptorii cromatici nu mai răspund la stimul atât de rapid.
La devierea privirii pe un fundal alb, acești receptori, care s-au adaptat culorii pe care am privit-o persistent reacționează lent la schimbare și trimit către creier un semnal slab.
Acest lucru se întâmplă în principal din cauza efectului de adaptare a anumitor receptori de culoare. Atunci când priveşti o anumită culoare pentru o perioadă semnificativă de timp, celulele tip conuri care corespund acelei culori „obosesc” sau se adaptatează şi nu mai răspund corespunzător.
La devierea privirii pe un fundal alb, receptorii adaptaţi la culoarea respectivă trimit la creier doar un semnal slab, cu urmele de culoare încă proaspete.
Pentru că semnalul primit de creier de la cei trei receptori de culori primare nu este în echilibru, acesta compensează proiectând o persistență a imaginii colorate.
