De fapt, nu ai vrut să fii prizoniera iubirii!

28 Aug 2015 | scris de Sebastian S. Eduard
De fapt, nu ai vrut să fii prizoniera iubirii!
A fost o iubire de-o vară. Soarele a strălucit pe cerul ca de cleştar. Tu ţi-ai asortat aşa cum trebuie ochelarii de soare la ponchoul drăguţ, vaporos, care-ţi sublinia talia ta de viespe. Chiar, oare de ce se zice <talie de viespe> şi nu se zice talie de muscă? Pe chipul tău se putea citi fericirea. Stăteai la masă cu el şi mîinile voastre se înlănţuiau frenetic pe sub masă.

Vreau să-ţi spun ceva. Odată, în metrou, lîngă mine, o doamnă citea un e-book cu un scris atît de mare, încît chiar şi eu am putut să-l văd. Citea un e-book, ca să-i zic aşa, despre unii care se iubeau dar nu se iubeau şi nu se putea să se iubească, deoarece nuştiuce şi deoarece nuştiucum. La pagina 34 am putut să citesc despre nişte limbi care se încolăceau şi mi s-a făcut jenă că-mi bag nasu unde nu trebuie. Dar tot am mai citit. Deci fata aia şi băiatu ăla totuşiI şi-au tras-o pe pagina 40, chiar dacă, nu maiştiupelacepagină, am remarcat că ăla era colegu de job al lu bărbac-su. Ahaaaa, tîrfă mică! (Nu tu, aia din carte!).

La asta mă gîndeam io cînd vă vedeam fie la ştiri, fie pe onlain. La ăia doi din carte. Deşi el nu era coleg de job cu bărbac-tu. Şi tu n-aveai gagic, că eşti divorţată cu acte-n regulă, liberă ca păsărica cerului. Aş vrea să-mi răspunzi la o întrebare!

DE CE? De ce v-aţi despărţit, mamă? Ce? Nu era bun de tine? Sau tu erai prea bună pentru el? Sau el era prea bun pentru tine? Că cam astea sînt textele. A, nu, ştiu! Te preocupă cariera ta politică şi ai decis că e timpul să pui punct, pînă nu te ambalezi atît de tare, încît să nu mai poţi ieşi din acest miraj al iubirii. (Şi aici îmi place cum am pus-o!) Da, înţeleg acum. Deci lucrurile stăteau cam aşa: începeai să pierzi controlul în iubirea asta magică, începeai să-l iubeşti atît de mult, încît ţi s-a făcut frică şi, bam, ai fugit ca o vrăbiuţă spre cea mai înaltă cracă din copac. Asta era! Şi fugit de iubirea asta care te măcelărea puţin cîte puţin. Ai vrut să fii din nou liberă. Şi cine te poate judeca? Libertatea asta, draga mea, libertatea asta e… ce să zic…. Mai ieftină decît adevăru de uichend dar mai nasoală decît click şi cancan. Aşa e.

Spune-i <la revedere> iubirii şi <hai salut, fă!> carierei tale politice. La urma urmei, asta e cea mai importantă! Te pup, fată. Te pup!

Alte stiri din Editorial

Ultima oră